Vineeeeeee mosuuuuuuu`!!!!

De Craciun fi mai bun, fi adevarat... PARAPAPAM.... nu stiu continuarea... dar nici nu conteaza ca pe nimeni nu intereseaza :)) 

Stefan  Banica Jr spune intr-o melodie plina de adevar ca "doar o data-i Craciunul"... si uite ca a venit...

De mic copil Craciunul a fost perioada mea preferata si nici acum nu s-a schimbat asta si sper ca multi ani de acum inainte sa fie la fel. 

Mereu la intrarea in post imi fac playlistul cu colinde si intru in spiritul sarbatorii mele preferate si in Ajun imi pun mereu o dorinta (sau mai multe, uneori ;)) ) si imi imaginez cum Mos Craciun isi pregateste sania, isi inhama renii, pune sacul magic la locul lui si porneste la impartit cadouri! 

Cu mic cu mare fiecare are ceva de primit, unii primesc cadouri scumpe, altii primesc o imbratisare calda, dar pana la urma tot ce conteaza ca aceasta sarbatoare e o sarbatoare a magiei.

Acea magie de a darui indiferent ca sunt zambete, voie buna, imbratisari, iubire sau cadouri felurite, magia de a sarbatori nasterea Pruncului Iisus alaturi de cei dragi, magia de a impartasi clipe minunate langa oameni, speciali, magia de a lua parte la cea mai luminata sarbatoare a intregului an!

Nu cred ca exista cuiva care sa nu ii placa Craciunul! Refuz sa cred ca sunt oameni care ignora aceasta sarbatoare....

Mi-as dori ca spiritul Craciunului si renasterea Pruncului sa dea speranta ca va fi mai bine la toti cei care au nevoie de ea, sa ofere pace sufleteasca, bucurie si sanatate tuturor care isi deschid inimile si casele si sa ii intoarca pe cei care si-au pierdut credinta inapoi pe drumul cel drept....

Si pt mineeeeeee (ca sa ies din starea de filozoafa :) ) vreeeeeeau o casa, masina si piscina, un tip buuun si hmmmm o excurisie de 1 luna in Bora Bora :)), dar cum asta nu o sa primesc sigur, imi doresc multa sanatate, examene luate, fericire si implinire sufleteasca, nu cer prea mult, nu? :))

CRACIUN FERICIT!! : 

	franceza		Joyeux Noël!
	spaniola		¡Feliz Navidad!
	italiana		Buon Natale!
	germana		Fröhliche Weihnachten!

maghiara

Boldog Karácsonyt!

 asta e pt fiecare persoana draga de peste hotare care imi citeste blogul :)

P.S. Voi ce va doriti de la Mos?

de cate ori...

de cate ori as vrea sa te salut si nici macar nu indraznesc... de cate ori as vrea sa vad ce faci si mai bine te ocolesc.... de cate ori as vrea... si nici macar nu as putea...
oare nu ar fi mai bine sa faci tu primul pas? eu te las :)  dar poate nici tu nu vrei...sau si la tine e la fel?

de cate ori te-as cauta sa vad cum e viata ta... de cate ori te-as intreba si mai bine o las asa...
de cate ori te-as pupa, imbratisa sau numai as sta cu tine...
de cate ori as vrea... sa fie prezenta ta acolo unde sunt eu....
de cate ori as vrea... sa fiu cu tine si atat....

Oare tu ce ai vrea?...

Italia...

Probabil nu as fi vazut Italia decat in poze daca nu lucra matusa mea aici...Probabil nu mi-ar fi placut niciodata limba lor daca nu as fi trait un pic printre ei....Probabil nu mi-ar fi placut de "macaronari" daca nu as fi cunoscut si oameni minunati...

Anyway, Italia e una din tarile mele preferate, chiar daca nu se deosebeste foarte mult de Romanica noastra, dar strazile inguste, cladirile vechi si pline de istorie, zidurile crapate, cetatile bine intretinute, te face sa crezi ca ai intrat in secolul trecut, doar masinile care sunt prezente la tot pasul iti reamintesc ca esti in epoca moderna... tavernele in cladirile vechi, petrecerile in aer liber din "piazzettele" satelor si multe traditii care dainuie ma tin legata de tara asta sub forma de cizma.....

Iubesc Italia pt modul in care se imbina 2 epoci, pt felul linistit al oamenilor de aici, pt ca oamenii stiu sa isi traiasca viata... pt ca ei pretuiesc linistea si odihna, pt ca nu se streseaza mai mult decat trebuie, pt ca mananca sanatos si bine si lista poate continua...

Vin cu placere de fiecare data, chit ca vin la munca sau in vacanta, pt ca imi face placere sa aud vorbindu-se italiana ( mi se  pare o limba melodioasa), pt ca pur si simplu mi se pare o tara care ofera multa liniste: lumea nu se grabeste, in trafic nu claxoneaza ca nebunii si comoditatea e la ea acasa.... 

Stiam eu ca o sa am parte de o minivacanta linistita aici :P :D

P.S. e nemaipomenit sa nu te gandesti la probleme... 

Dialog stupid

Prea multe detalii inutile
Zici ca mintea mi pe rotile
Totul e de reținut si nu trebuie sa uit
Definitii sute mii pt un creier chinuit.
Eu ii spun așa:
Spune-mi orice in față,
Nu-mi mai da nici o speranță
Nu mă fă să atârn într-un fir de ață
Lasă-mă să mă întorc la viață...
Nu de alta, dar totul îi in ceață...
El răspunde:
Eu iti dau speranța
Si nu-ți spun in față
Dar nu te las intr-un fir de ață
Doar te duc prin viață...

Iarna

Mă îmbrac în palton de nea, simt de parcă ar fi de catifea...
Mă bucur de ploaia de stele și mă pierd printre ele...
Soarele strălucește și neaua lucește...
Totul in jur e sclipitor și nu se prevede vre-un viitor
Printre ramuri veștejite și parcuri troienite.
Dar în suflet e caldură și dorință pură
E bucuria de a simți ce înseamnă a iubi
A iubi o poveste care dă de veste
În fiecare an,  să ne facem plan
Ca un prunc ia viață să ne dea speranță
Și-aduce un moș cu El sa ne bucure nițel.
Moș Craciun bătrân și bun vine în Ajun
Și aduce cadouri multe la orice copil cuminte.

Orice ar fi, iarna aduce bucuria de a fi copil...
Indiferent de vârstă Moș Craciun există....

Mos Craciun exista!

Cum putem afirma cand suntem mari ca Mos Caciun nu mai exista cand in fiecare an vine la fiecare din noi?
Ce-i drept nu e ca in filme cu burta mare si barba alba si costum rosu, ca pana la urma nu putem semana toti cu el :)) dar traieste in fiecare din noi, in fiecare persoana care e cuprinsa de spiritul sarbatorilor de iarna.
Fiecare din noi are dorinte de Craciun si si eu am o dorinta si sigur mi se va implini.... De Craciun voi fi langa matusica mea scumpa si draga!
E primul Craciun dupa multi multi ani pe care ni-l vom petrece impreuna si sunt sigura ca va fi unul fain...
Deci melodia urmatoare e cea mai potrivita pt mine iarna asta...

Voi ce vreti sa va aduca mosul???

Sentimente

Petale de flori, zambete si fiori, clipe de fericire, numai iubire...
Fluturi risipiti, peste tot răspânditi, gânduri fericite, vise implinite...
Margaritare sunt mangaierile tale...
Timpuri noi, buze moi, atingeri suave, dorințe grave...
Timpuri moarte, amintiri depanate, dorințe desarte
Sentimentele vorbesc prin fapte

Interjectii

Cand ne nastem spunem: "uaaaa!!!"
Cand ne doare spunem: "auuuu!"
Cand ne miram spunem:"aaaaa!"
Cand ne bucuram spunem:"yeyyyy!"
Cand oftam spunem:"offff!"
Cand ne dam seama de ceva e :"yooooy!"
Cand nu avem ce vrem e cam:"ohhhh!"
Cand ne place ceva e:"uhhhh!"
Cand ne gandim e:"hmmmm!"
Cand cineva is da seama de ceva e: "ddddăăăăă!!!"
Si pana la urma toate astea: ohhh, dohhh, ahhh, ufff, vaiiii, yeyyy, heyyy, meyyy si care mai sunt fac conversatiile mai hmmmmm.... sa zic, pline de subinteles :P

Lectia de interjctii s-a incheiat si catalogul mi l-am luat
Sa trec note bune in el la cei ce sunt atenti nițel.
Asa ca sa inchei in spirit de gluma :P

xoxo

xoxo e ca un joc de noroc
xoxo inima iti ia foc
xoxo stiu ca e greu

xoxo e tot ce vreau eu

Dragostea e ca un sah,
un altfel de almanah...
E o cura de slabire
o clipa de fericire

Ea te face chiar si sa crezi
desi multe nu le vezi
Te duce in disperare
si t-ataca unde doare

Te urca si te coboara
te inveseleste si te omoara
Te coboara si ridica
si toti in plasa ei pica.

Dragostea ii....Spune tu...
iubirea ii... spune el...
xoxo spun eu
si pana la urma e...
spuneti voi...

Un alt fel de reteta!

Daca tot a venit sezonul rece si sunt la moda retetele iata aici o reteta speciala:

Nume si prenume: Lumea toata

Adresa: fiecare suflet 

Rp/  Fericire

       Bunadispozitie

       Iubire

       Liniste sufleteasca

       Sanatate

       Prieteni    

       Bani

       Familie

       Speranta

       Dorinta                      aa cat mai mult

       Sentimente         ad cat incape

       D. prin vorbe si fapte

       S. int n x/ zi

     
Colegii mei vor intelege si mai bine unele lucruri, dar cred ca majoritatea vor intelege esentialul...
Oricum aceasta e o reteta ce ar trebui luata in fiecare zi, macar unele dintre "medicamente".
Cine vrea sa o mai completeze poate sa o faca linistit, eu am scris doar o parte din ele...

Rima

Un suflet mic intr-o lume mare,

o dorinta arzatoare

un zambet plin de suferinta 

si nevoia de cainta.

Lacrimi fericite si dureri chinuite

iubiri neimplinite

o clipa de alint

sufletele se mint.

Sperante desarte se duc departe

curcubeuri colorate

maini impreunate

si zambete adevarate.

Vocea iubirii isi ia locul

vine norocul

fluturii zboara

nimic nu te mai doboara.

Finaluri fericite si vise implinite!

un fel de poezie

Un gand e ca o frunza batuta de vant in locuri nestiute, o idee e ca un vapor care se opreste intr-un port pt cateva ore, o speranta e ca o floare care prinde radacini si in cel mai neprielnic pamant... .
Fantasmele sunt ce vrei tu sa fie, dorintele e ce ai spera sa fie si renuntarea e raspunsul la lasitate...

Calator in lumea desertaciunilor ma opresc intr-un port si vad o floare care e ca o fantasma printre atatea buruieni... imi doresc sa  o rup sa o iau cu mine, dar sunt o lasa... Intrebari nenumarate, ganduri epuizate si multa falsitate...
Asa ajungi sa renunti si la cele mai puternice dorinte...

Life is a ....

Life is a ... viața e o... liebe ist eine... La vita e... bella?
Nu știu ce e viața, dar văd în fiecare zi ce îmi oferă :))
De mult nu am mai scris pe blog...și imi pare rău pt asta, dar am fost o persoană foarte ocupată... numai in bagaje am stat...bagaje, drumuri, cafele, facultate și viață de noapte, ca să fac și o rimă :))
Deci ce îmi oferă?
Nimic interesant de altfel, doar aceleasi fețe ca intodeauna, aceeași oameni și viata monotonă...dar totuși plină de peripeții...
Și parcă aș vrea ca o dată în viața mea să fie ceva simplu și să nu mă mai complic...Să fie ce e și să nu se mai înțeleagă altceva... ca de la un timp tot pe dos îmi ies toate... Aș vrea să pot avea o aventură când e cazul, să pot începe ceva cu un băiat fără să fie de la început o „relație serioasă” să mă bucur de faptul că sunt tânără... nu vreau să gândesc mereu la ce va fi mâine...
Aș vrea să am pe cineva alături care să îmi fie prieten, amic, „frate” și apoi mai multe, dar uneori aș vrea să am un „prieten cu beneficii”...
Poate vreau prea multe de la viață, poate mă mulțumesc cu prea puțin, dar cert e că îmi doresc să pot profita de clipă fără să stau și să analizez...
Și totuși... Life is a bitch sometimes...

Sinistru

O petală de trandafir cade lin pe pământul noroios... În aer se simte o tensiune apăsătoare... Norii negrii se strâng furioși peste cimitirul vechi... Sufletele rătăcite bântuie pe cărările părăsite și uitate de timp... Vântul se răzbună pe copacii arhaici, frunzele se așează ca o pătură colorată in tente ruginii... O veveriță speriată se ascunde după o cruce...  Totul în jur e pustiu...
 Toamna semnează pe o scoarță de stejar că își intră in drepturi și nimeni nu poate face nimic...
E rece...
Totul moare...
TOTUL intră într-o letargie peste care se așează patura protectoare a iernii...
Iarna...cea care acoperă rămășițele a ceea ce a fost pentru ca ele să poată reînvia când vor fi pregătite așa cum o face și pasărea Phoenix....

Gânduri

Fiecare din noi ajunge în punctul in care are nevoie de o persoană care sa îi facă inima să vibreze, ochii să îi strălucească și mâinile să îi transpire... Persoana aceea care pare a fi totul și fără de care viața nu mai are sens... Nu știu câți o găsesc, nu știu câți își doresc să o găsească, dar știu că uneori persoana aceea îți poate face viața mai frumoasă și plină de sens...
Eu una nu am găsit-o până acum sau poate am trecut pe lângă ea și nu mi-am dat seama...
Cert e că viața e atât de scurtă încât nu merită să lăsăm certurile, neînțelegerile , frustrările și nemulțumirile să stea în calea fericirii noastre...
Deci ar trebui să ne deschidem inimile și sufletul la nou pt a putea să profităm de ce ne oferă viața de pe Pământ și ce va fi apoi, nimeni nu știe...

2

2 suflete pierdute în adâncul fericirii
2 oameni care se dăruiesc iubirii
2 ochi care se privesc
2 inimi care se iubesc
2 mâini unite
2 vise implinite
2 trupuri contopite
2 fețe fericite
2 vorbe sincere
2 veacuri de mângaiere
2 e un număr prea mic pt 2 oameni cu o iubire atât de mare....

Fara dedicatie speciala :P

Și? Mai poți?

„Și plouă, plouă, plouă în inima mea” melodia asta exprimă foarte bine sentimentele care s-au adunat in mine în ultima perioadă și nu mă refer la relația cu iubitul (că nu am, nu de alta), mă refer la tot ce se întâmplă cu mine...Și sinceră să fiu mi-aș dori să nu am starea asta și să pot, indiferent ce mi se întâmplă, să zâmbesc și să trăiesc ca și cum ar fi ultima mea zi pe lume, dar nu pot... Nu pot să trec ușor peste problemele pe care le am... Nu pot să fiu bucuroasă când urmează să plătesc facultatea (și numai 8000 RON costă) pentru că unii studenși știu să se descurce și să facă TOT posibilul să abiă note bune, indiferent cu ce preț, nu pot când lumea din jurul meu mă trage înapoi, când foarte puțini mă înțeleg sau se pun în situația mea, nu pot când nu am nici un sprijin...
Stiu că nu ar trebui să mă plâng și să iau lucrurile ca atare, dar nu mai pot și nu mai rezist...Am luptat cu morile de vânt ca Don Quijote, am fost bunul samaritean de câte ori am putut și tot ce am primit au fost critici, jigniri și bătaie de joc...
Nu sunt cea mai perfectă persoană știu că greșesc enorm uneori, că scot ochii dacă nu îmi convine ceva și că la nervi zic tot ce am ținut în mine, luni sau ani, dar măcar încerc să fiu alaturi de persoanele din jurul meu pentru că îmi place să ajut pe oricine care are nevoie, dar asta sunt eu și știu că nu suntem toți la fel.
Stau uneori și mă gândesc de ce cei care sunt ajutați ajung mereu să întoarcă spatele la cei care le-au fost alături??? De ce aceste persoane sunt ca niște câini care după ce se lasă mângâiați, mușcă?? De ce unii nu înțeleg că toți avem probleme și poate, chiar dacă nouă ni se par mari ale noastre, sunt oameni care chiar au probleme grave!!!
Din păcate nu mulți au empatie, nu mulți vor să înțeleagă și nu mulți recunosc când greșesc...
Sper că nu am supărat pe nimeni cu postarea aceasta și dacă cineva s-a simțit cu musca pe căciulă îi spun acum că îmi pare rău că am scris părerea mea despre firea umană....

Povestea lui si a ei...

O adiere de vânt, un cuvânt de "adio" si o lacrima pe obraz la asta a fost martor rasaritul de soare pe plaja aproape pustie.
Cei doi au mers in direcții diferite, ca doua râuri blestemate să nu se întâlnească iar in calea lor...
Urmele pașilor lor au fost șterse de valurile furioase așa cum buretele ud sterge creta albă de pe tabla neagra.
"Păcat că amintirile lor nu vor putea fi uitate așa ușor", gândi soarele...
Visele, dorințele, viitorul lor împreună s-a încheiat în clipa în care ea a ales sa spună " îmi pare rău, nu te mai iubesc!"
El, cu inima zdrobită, cu sufletul pierdut ca un vapor in ocean, si cu lacrima pe obraz, a spus "Adio iubirea mea! Poate o data ne vom revedea..."
A iubit-o așa cum luna a iubit soarele și cum florile iubesc ploaia după seceta, dar pt ea a fost prea mult, prea multă iubire...
Ea a ales sa plece ca sa nu fie sufocata ca o floare ce nu primește ploaie luni de zile și chiar dacă o sa sufere o zi, două, nouă tot o sa fi mai bine pentru sufletul ei chinuit... A fost ținută intr - o cuscă a dragostei prea mult, e timpul sa își ia zborul ca o pasare ce acum își paraseste cuibul pentru prima oară și să învețe să trăiască...

Iubire...(part2)

Dragostea ce o simt pentru tine e ca un drog de care nu mă pot lăsa...
Simplul mesaj de „bună dimineața” îmi face ziua să fie mai bună.
Mesajul de „noapte bună” îmi pune zâmbetul pe buze când adorm
Și zilele când sunt cu tine sunt ca o vacanță în lumea fericirii.

Zâmbetul tău mă înnebunește,
Privirea ta mă apasă pe suflet ca o piatră pusă pe cochilia unui melc...
Sărutul tău mă topește ca gheața pusă în soarele arzător de vară...
Atingerea ta îmi provoacă fiori ce îmi fac pielea ca de găină...
Simpla ta prezență în aceeași încăpere în care sunt eu mă face să mă pierd ca și cum aș umbla în neant...
Și când ești cu mine inima mea bate atât de accelerat ca și cum ar fi o mașină cu 700de cai putere...

Te simt azi cum te-am simțit și ieri și altădată
Te doresc și azi cum te-am dorit din prima clipă
Te vreau lângă mine acum și mâine
Și îmi doresc să fim „noi” și în viitor....



„Poezia” nu e dedicată decât iubirii imaginare ;) nu e pentru nimeni :p

Gânduri în toiul nopții...

Am promis că revin cu câte o postare, dar sincer nu am avut nici timp si nici chef să scriu și decât să scriu prostii, mai bine pun semnul tăcerii...Dar ca întodeauna mă apucă noaptea nebuniile și cheful de scris ceva, orice, cred că de data asta și luna mă inspiră, nu e plină, dar are un aer mistic...Ceea ce mă face să îmi doresc în momentul acesta să fiu un personaj dintr-un film și, cu un aer din acela fermecător să stau în  balconul unei case ca acelea de la platou, pe un „chaise longue”, cu un pahar de vin roșu în mână,cu muzică în surdină și și și... mai bine nu mai visez atâta cu ochii deschiși că nu îi bine...
Deocamdată sunt în Mureșul meu vechi și drag, în bucătărie, singură, că la ora asta toți dorm numai eu nu, și meditez la nemurirea sufletului, că pe drumul ce am pornit, actriță sigur nu voi fi.
Voi deveni un medic, nu mă întrebați de care că nu știu încă, eventual vă aștept cu sugestii.
Și dacă tot vorbesc de dorințe mi-al dori să fiu un medic legist, să am o familie din aceea, cum se zice la ardeleni, „faină!”, să îmbătrânesc lângă soțul meu, să... Mai bine să nu mai continui cu dorințele și visele de viitor că mă trezesc internată la psihiatrie că visez prea mult :)))
Anyway eu cred că nu îi interzis să visezi atâta vreme cât rămâi cu picioarele pe pământ, nici să îți dorești ceva ce aparent nu poți avea și mai ales să crezi că poți face orice dacă chiar vrei...
Poate gândesc prost, poate nu, dar trăim într-o lume atât de liberă și totodată libertină încât totul pare posibil...

VID

E ora 3 dimineata... simt cum se scurge sufletul din mine si mintea mi se goleste! e vid! Nimic!
Afara nici macar latratul unui caine al strazii nu se aude.Cate o masina ratacita trece pe strada...
E pustiu...
Respiratia devine din ce in ce mai lenta si mai adanca, muschii amortesc, ochii lenevesc...
E dimineata...
Inima bate incet ca un ceas: "tic-tac, tic-tac!" O simt cum oboseste...
Parca intreg corpul ar incepe sa isi piarda energia...
E rece...
Plapuma cu miros de curat se infasoara in jurul meu si ma incalzeste...
Starea de bine se instaleaza ca un moment de fericire intr-o mare de dezamagiri...
Examenele, problemele, stressul vor disparea pentru cateva ore...
E bine...
Hmmmmm... Ochii se inchid rar si incet...
Oare ce va fi cand ma treee.....

Odă toamnei

E frig...

A venit toamna să îmi acopere inima cu frunze colorate și cu sentimente mohorâte.

S-a năpustit ca o tornadă care încearcă să îmi schimbe felul de a fi și modul de a trăi. 

A intrat în sufletul meu ca o răfală de vânt și cu o tăcere de mormânt. 

Mi-a adus tristețe pentru început, o tristețe ce nu am mai simțit-o de demult.

Mi-a invadat intimitatea și a uitat ce înseamnă egalitatea.

A făcut din mine o sclavă a ideilor deșarte și sentimentele s-au dus departe.

Mi-a dat numai ploile reci, stropii de pe poteci și  sentimente reci.

Dar într-o zi și-a retras norii gri și vântul rece și mi-a zis: „Totul trece!”

Și atunci m-a încălzit, grijile s-au mai risipit și totul părea liniștit.

Mi-a dat sfatul să nu cred tot satul, să am grijă ce vorbesc și pe cine să iubesc,

Mi-a redat speranța că se va înclina balanța în favoarea mea dacă cred în ea.

Și sunt sigură că așa va fi,  toamna mereu mă va iubi și și eu o voi primi 

Cu drag să treacă al sufletului prag.

                                                                                                        A.

Restante...

Iau o scurta pauza pt ca olimpiada de toamna ma termina psihic :)) adica restantele imi ocupa mai tot timpul :|
Voi reveni eventual cu cate o postare intre timp...
Tineti-mi pumnii sa fie bine...
Si pt cei care se bucura de vacanta: sa profitati la maxim de ea ca si noi am vrea :P
XOXO ;)) little butterfly

Super

Înconjurata de prieteni si cu chef de distracție noaptea per ansamblu a fost una de nota 10 cu *! Am avut parte de cea mai faina noapte de gallery cort! Poate unora nu le place clubul acesta plin de fitze si oameni nu stiu cum, dar pe mine nu mă interesează ce le place unora, mie imi place si noaptea trecută a fost chiar faina, si am mai scris asta acum cateva rânduri...dar chiar a fost! A lipsit cineva, dar asta ii soarta, nu tot timpul ne primim tot ce am vrea...
Anyway, mă bucur ca m-am întors pe meleaguri românești si ca, deși am lipsit 2 luni unele persoane mi-au arătat ceea ce nu am primit probabil niciodată, bucurie ca m-am întors...
Sper ca prietenia mea cu C. va fi cat mai lunga pt ca o iubesc ca pe o sora!
Lăsând toate deoparte acum,mă pun inapoi la somn ca azi trebuie sa recuperez cat pot noaptea nedormită de vineri si noaptea trecută,nu de alta, dar ziua de miercuri bate la ușă și trebuie cică să mai citesc câte ceva;))

Sfârșitul...

Azi e ultima zi de vară și ultima zi de Cipru pt mine.
Spuneam în postul „Final countdown” că nu știu dacă să fiu bucuroasă sau să plâng...
Eiii, Am găsit răspunsul, plâng. Sunt tristă că vacanța ia sfârșit, că visul de vară se încheie aici, că trebuie să plec de lângă fratello al meu, dar cum toate au un început și un sfârșit...
Asta este, până la urmă totul e bine când se termină cu bine și eu sper ca drumul meu să se termine cu bine și că nu voi fi ruptă de oboseală având în vedere că drumul pe care urmează să îl fac are în total o durată, nici mai mult nici mai puțin, de aproximativ 12 ore, deci, vă puteți imamgina ce urmează :|
Anyway. Voi avea net la aeroport și probabil voi posta o poză cu ceea ce vrea să fie aeroportul Larnaca, Cyprus.
Țineți-mi pumnii pt un drum cât mai bun și fără probleme ;))
România here I coooooooooooomeeeeeeeeeeeee!!!!!!! :P

Pe scurt!

Hello!
Pentru toți cei care citesc blogul meu, vreau să vă spun că povestea pe care am început să o scriu am mutat-o într-un alt blog, identic cu acesta, pt a putea fi citită mai ușor și pe capitole, având în vedere că în acest blog am început povestea fluturelui, pe care sper sa o continui.
Aici aveți linkul care duce la povestea : Latura întunecată.

Lăsând asta de-o parte sper că vă bucurați de ultimele zile de vară la maxim.
Și cum titlul acestei postări e pe scurt, o să o închei aici, nu de alta, dar având în vedere că mâine plec spre casă profit de timp să vorbesc cu fratello.

Pupiiiciiiiiii

Chiar eu!

Mai multe persoane m-au întrebat daca postarile pe care le scriu sunt chiar ale mele sau le-am copiat de pe undeva. Vreau să zic prin această postare ca nimic de pe blogul meu nu e copiat și dacă am luat de la cineva ceva am specificat că e citat și am scris și de cine e scris.
Nu sunt o plagiatoare, nu îmi place sa postez ceva ce nu este al meu și să mă dau deșteaptă cu asta, că nu îmi iese nimic...
Întrebările au venit după ce am publicat postarea „Începutul” și poate că asta e si problema, că pare un început de carte horror luat de undeva.
Această postare e încercarea mea de a creea ceva nou în acest blog pt persoanele care îl citesc, deci vă spun sincer că CHIAR EU am scris începutul a ceea ce vrea să fie blogul meu de acum în colo. Voi scrie și alte tipuri de postari, când va veni timpul voi continua povestea fluturelui și tot ce îmi doresc e ca cei care viziteaza blogul să le placă ce scriu și sper eu și cum scriu...
Dacă cineva vrea să comenteze e liber să o facă, și vă rog semnați-vă chiar dacă am introdus si openId... Și sincer chiar mi-ar placea să va spuenți părerile și sugstiile, pt că chiar mă interesează părerea celor care citesc ce scriu, cine știe, poate cineva poate să fie o bună sursă de inspirație ;))
Acestea fiind spuse mă întorc la continuarea a ceea ce am început să scriu zilele trecute... Sper să vă placă ce v-am pregătit :P

Dialog despre tine...

-„Vreau ... Nu!  Îmi doresc ...  Ba nu... Chiar vreau! Vreau să te am pe tine... Sau pe altcineva? Hmmmm... Nici eu nu știu... Aș vrea să.... te văd... să te simt aproape... Ba nu! E mai bine că ești departe de mine... Sau ar fi mai bine altfel? Nici eu nu știu...Totuși parcă ar fi mai bine cu tine...Sau poate nu?... Tu ce îți dorești? ” (Gândul)

-„Eu te vreau! Îmi place de tine! Felul tău de a fi mă înnebunește, mă face să nu vreau altceva decât să fiu cu tine! Îmi place zâmbetul tău, felul cum buzele noastre se unesc, cum putem vorbi ore în șir fără să ne spunem de fapt nimic... Nu te iubesc încă, dar aș ajunge acolo, pt că atunci când te văd singurul lucru pe care îl pot face e să zâmbesc! Rațiune, tu ce vrei?” (Inima)

-„ Eu nu te vreau! Nu ești deloc bun pentru mine!!! Adică te aștepți să te caut, dar tu nu faci nici un pas. Apoi cum să te vreau când îmi distragi atenția de la tot ce e mai important, studiul, cariera și celelalte lucruri care îmi dau satisfacție?  Deci eu Nu te vreau! Mi mai bine fără tine și gata!” (Rațiunea)

Câți din noi nu am purtat aceste „dialoguri” între gând, inimă și rațiune? 

Ce iubesc?

Am luat leapșa de la http://kidlilly.wordpress.com/ pentru ca mi-a plăcut foarte mult ideea :p
Hmmmm.... Am multe chestii pe care le iubesc și cred ca e mai bine să le scriu cu liniuță ;))

1. Mă iubesc pe mine, acesta cred că e un lucru foarte important, nu sunt narcisistă, nu mă înțelegeți greșit, dar cred că dacă cineva nu se iubește pe sine nu poate iubi pe alții...
2. Natura, cu tot ce are ea, mai putin animalele alea care pot să îți facă rău cu ușurință :P
3. Oamenii, eu sunt printre puținele persoane, cred, care sunt de părere că fiecare om, indiferent cât de rău e, are și o parte bună
4. Plimbările prin parc
5. Ploaia, mă calmează
6. Toamna
7.  Fructele
8. Filmele bune
9. Conversațiile lungi
10. Fluturii
11. Familia
12. Excursiile la munte
13. Cafeaua de dimineață
14. Internetul, pentru că mă ține aproape de cei pe care îi iubesc
15. Și lista poate continua, dar mă opresc aici spunând pentru final : „ Iubesc să iubesc și să fiu iubită!”


Voi ce iubiți?

Final countdown!

Numărătoarea inversă a început!
Mai sunt 8 zile și se termină vacanța asta de vară și nu știu dacă să fiu super încântată sau să plâng că plec din Cipru...
Vara asta pentru mine a fost ca un vis din care nu aș vrea să mă trezesc. Cu toate că am avut parte și de momente neplăcute, despre care nu pot vorbi, pot să zic că a fost o vară de nota 20.
Ciprul este o țară care îți oferă de toate:  mare, munte, plajă, parcuri de distracție, autostrăzi ( da, au autostrăzi! ), distracție, muncă și niște peisaje minunate!
Adică cum să nu îți placă o țară îngrijită, cât de cât curată, că nu e 100%, dar e acceptabil.





Poza e făcută de pe balconul apartamentului unde stă fratele meu, deci vă puteți imagina ce frumos e să te trezești în fiecare dimineață și să ai o așa priveliște în fața ochilor...
O să îmi fie dor să mă plimb pe malul mării și să simt nisipul, să fac baie în apa sărată, să merg la muncă, să mă cert cu fratele meu și încă câte....
Dar toate au un sfârșit în viață și eu am o săptămână să mă resemnez că vacanța s-a încheiat.
Și apoi o să revin la viața monotonă din Mureș, care chiar dacă e așa, mie îmi place.
Îmi place să merg la facultate, să stau la cursuri pe care nu le înțeleg și între timp să vorbesc cu fetele prin mesaje că ne plictisim, să ajung seara acasă obosită, să treacă timpul degeaba, chiar dacă uneori aș schimba viața asta cu una plină de adrenalina!

Studiu intens!!

Cum data primului examen se aproprie cu „pași de galop” am început și eu ca alți olimpici un studiu intens... M-am trezit de dimineață, mi-am băut liniștită cafeaua, ca să nu dau vina pe somn că nu pot învăța, dar numai bine că mi s-a ridicat în tavan tensiunea și am dat vina pe ea ;)
Cu chiu cu vai m-am apucat de citit, dar între timp normal că gândurile mele zburau pe geam... Adică cum să învăț cu spor când afară e vremea atât de frumoasă, când marea e atât de albastră și nisipul de pe plajă parcă îmi strigă numele???
Am găsit oarecum soluția problemelor mele și mi-am pus frumos prosopul pe jos în balcon și mi-am luat cartea de chimie și am pornit să „descopăr” minunata lume a chimiei!
 Nu mă înțelegeți greșit mie chiar îmi place chimia, mai ales când nu trebuie să o învăț :P
Oricum eu m-am străduit foooooarte mult azi să se prindă ceva de bibilica mea și sincer parcă am reușit, normal că nu am atins 100% numărul de subiecte pe care mi l-am propus de dimineață, dar nu mă mir pentru că ”neverever” nu am reușit asta :)))
 A fost o zi productivă având în vedere că nu am pierdut-o chiar fără să fac nimic, vorba aia, repetarea mama învățăturii și eu am de gând să fac asta în fiecare zi până la examene, nu de alta, dar vreau un pic de vacanță, nu că nu aș fi avut una destul de lungă anul acesta, dar nu strică încă câteva săptămâni și în septembrie...
Anyway, totul e bine când se termină cu bine și la mine sper din tot sufletul să fie așa, că dacăăăăă nuuuuu, nu o să pot decât să îmi plâng de milă și nu cred că mă va asculta cineva, având în vedere că eu sunt singura vinovată în toată povestea asta cu examenele...
Și cum nu sunt singura în situația asta, vreau să le spun colegilor de suferință că abia aștept să ne vedem în cămin la o poveste ca după examene și la o baută că le luăm ;P

 P.S profitați de fiecare moment, indiferent pt ce e dedicat :P

Helllloooo! Wake uuuupppp!!!

Spuneți-mi și voi mie cum pot fi unii atât de proști? Sincer eu nu mă cred foarte inteligentă,dar măcar încerc să am un comportament cât de cât adecvat... Să vă dau un exemplu, pe plajă copilul se joacă, mama sta de vorbă cu mine, nu e nici o problemă în asta, dar copilul merge la un moment dat în apă...mama încă nu vrea să termine discuția cu mine, dar pentru a ”avea grijă” de copil începe să îl înjure de mama lui( de parcă nu ea era) că de ce merge spre apa adâncă... Și eu copil simțit îi spun că poate merge liniștită și vorbim mai târziu...
Nu știu cum se face că numai românii noștri fac chestii urâte pe plajă, gen înjurat, băgat și scos, urlat, lăsat gunoaie în urma lor și la sfârșit se mai miră de ce lumea nu îi acceptă... Nu spun că toți sunt așa pentru că sunt excepții, dar mi se pare că încep să se rărească și alea...
E din ce în ce mai ciudată și împuțită treaba asta... tinerii nu mai știu ce îi respectul, oamenii nu știu să vorbească civilizat... parcă începem să ne prostim cu totul, mai avem un pic să ajungem mai rău ca animalele... Eu știu că omul e mamiferul cel mai superior, dar asta nu înseamnă că trebuie să se comporte ca atare, doar este catalogat superior datorită faptului că are capacitatea de a gândi, dar nu știu în ce măsură pune ”bibilica” la treaba...
În fine, nu are rost să scriu despre toate specimenele pe care le-am văzut pe plajă pentru că m-aș plictisi de atâta scris, dar oarecum mi-ar fi plăcut să pot să zic la câțiva din ei ”Heeeellloooo! Wake up!!!!” nu ești singur pe plajă!! Oricum nu cred că m-ar fi ascultat, dar poate... Și cum ”poate” e relativ... Mai bine mă lipsesc...
Și lăsând deoparte subiectul oameni „dobitoci”, ca să nu jignesc animalele, trec la capitolul VARĂĂĂĂ!!
Pentru că azi pe plajă am primit un răspuns super fain la întrebarea”What time is it?”, tipa mi-a răspuns „It`s summer timeee!!!” Chestia asta mi-a dat de gândit un pic pentru că mai sunt câteva săptămâni de vară și gata... revenim la viețile noastre monotone și la servici/facultate/școală după cum e cazul și o să avem parte de ploi multe și zile friguroase și, și și....
Și trebuie să mai profităm de zilele astea faine încă un pic și să ne punem zâmbetul pe față de dimineață și să zicem „Bună dimineața rază de soare!” și să ne bucurăm de el!

P.S Doar nimic nu se compară cu o zi frumoasă de vară :)

Rețeta succesului :p

Că tot vorbeam despre iubire în postarea trecută m-am gândit azi să scriu și despre reversul ei...
Adică „rețeta” în ceea ce privește perioada după sfârșitul unei relații...
Fiecare relație care se termină ne lasă de obicei un gust amar, chiar dacă cică rămânem „prieteni” sau nu vorbim deloc deci trebuie să facem ceva să ne îndulcim ;))
Și cum putem face asta?
Unii/unele aleg lungile beții care se spune că au rostul de a îneca amarul  ( poate nu știu vorba aia că amarul nu se îneacă în băutură ci plutește :p ), alții/altele recurg la batiste fie la propriu sau la figurat sau mai e categoria „I`m happy to be single”  și sinceră sa fiu nu știu câți se încadrează în ultima categorie...
„Rețeta” pentru fete în filme sună cam așa (corectați-mă dacă greșesc) : multă înghețată de ciocolată, plâns la greu și prietenele care să îți țină companie și să îți reamintească că nu merită, asta dacă nu tu ai fost aia care să vrea despărțirea, și muuuuuult shopping...
In real life nu știu dacă merge în totalitate treaba asta, dar tot îi ceva...
Deși, nu îi mai bine, pentru fiecare fată care a fost părăsită, decât să facă ce am scris mai sus, să realizeze că ciocolata, mâncarea în exces, înghețata și toate astea nu numai că nu o fac să se simtă mai bine, dar îi aduc mai apoi o groază de probleme? Și atunci nu îi mai bine să se ridice în picioare și să privească la cât de frumos poate fi? Pentru nimeni nu îi ușoară o despărțire, dar fiecare trebuie să realizeze că uneori e cea mai bună decizie. Așa că măcar în teorie ar trebui să aplicăm ideea „totul va fi bine și fără el/ea”, nimeni nu zice că e ușor, de fapt nimic în viața asta nu e ușor, și ce îi drept fiecare face ce îi dictează inima/rațiunea.
Eu una după un plâns buuun cât să îmi calmeze nervii încep să pun în balanță părțile bune și părțile rele în toată povestea și după ce fac asta pun zâmbetul pe buze, ridic capul și merg mai departe pentru că fie ce o fi zilele trec și totul devine o amintire a ceea ce a fost... Adică oricum cu fiecare secundă care trece timpul prezent devine trecut...
„Batistuțele”, cum le zice relațiilor de după o lungă relație o bună prietenă de-a mea, sunt menite să ușureze trecerea timpului și să te facă să nu te mai gândești atât de mult la fostul/fosta și sinceră să fiu pare o modalitate foarte „ușoară” de a trece peste ce a fost mai ales dacă include și chestii faine ca de exemplu ieșiri în oraș (atâta timp cât nu se fac în locurile unde obișnuiai să mergi cu fostul/fosta), nopți pierdute de aiurea și muuult muuuult ras :P
Pentru băieți sincer nu știu sigur cum stă treaba, cred că depinde foarte mult de cât de implicați au fost în relație, sentimental mă refer.... Probabil nici pentru ei nu este ușor să treacă peste o relație, dar sigur nu e imposibil... Eu cred că le trebuie multă multă capacitate de autosugestie, cum ne trebuie la toți dealtfel, și poate o batistuță, deși la ei cred că e nevoie de mai multe :)) Oricum ei sunt maeștrii în ceea ce privește mascarea sentimentelor de obicei, deci la majoritatea nu le va fi greu să se prefacă că sunt în regulă...
Anyway, rețeta succesului în ceea ce privește depășirea unei despărțiri ține de fiecare, dar eu una consider că trebuie să încercăm pe cât posibil să facem să ne fie bine, fie că apelăm la plâns, batistuțe, băute, negare, sex aleator sau cine mai știe ce...
Ideea e să știm să punem bariera între trecut si prezent, dacă merită sau nu „încă o șansă” și mai ales să decidem mereu ce e mai bine pentru noi, nu pentru noi și alții...

P.S. Trebuie sa ii multumesc unui prieten pentru ca mi-a dat inspiratia sa scriu postarea asta;))

Muncă, muncă, muncă...

Mai am câteva zile de muncă și pe cuvânt că de abia aștept să termin cu ea... Nu e vorba ca nu îmi place, dar am strâns prea multă oboseala... Anyway, după muncă vine învățat, după învățat restante... apoi un pic de vacanță și pe 1 octombrie un an nou de facultate, deci prea multe de spus pauza... Așa că plec la muncă cu dorința de a se termina cât mai repede și ziua asta...



 P.S. Vreau încă câteva luni de vacanță... pot pot pot? cine face donație de zile extra? ;))

Iubire...

Căutam ieri să scriu un post despre ce este dragostea ca dacă tot am scris despre dat șanse să scriu și despre iubire...
Ce este iubirea?
O serie de reacții chimice, o joacă de copii sau un sentiment?
Am găsit în dimineața asta un post foarte interesant despre iubire, era un citat de Charles Dickens care suna asa: ”Să îți spun ce e dragostea adevărată. Este credința oarbă, umilință fără regret, supunere desăvârșită, încredere și dăruire împotriva ta însuți, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îți dai inima și sufletul întreg celui care ți le va zdorbi”. Oare asta înseamnă iubire? Să îți pui sufletul pe tava pentru a fi zdrobit?
Sinceră să fiu eu consider că dragostea e motivul pentru care merită să te trezești în fiecare dimineață, sentimentul pentru care merită să lupți și ideea în care trebuie să crezi...
Poate mulți caută iubirea, poate mulți o au deja, dar cert este că iubirea poate fi atât de frumoasă și de liniștitoare încât nu merită să fugi de ea.... Cui nu îi place să fie ținut în brațe de persoana pe care o iubește, să aibă parte de conversații, câteodată fără înțeles, în toiul nopții,  să fie sărutat/ă, alintat/ă, privit/ă ca și cum ar fi unica persoană din lume? Cine nu își dorește să aibă parte de fericire?
Nu îmi pot imagina ca există persoane care pot să trăiască fără iubire indiferent ce formă ia: maternă/paternă,  între prieteni, frați,surori...
Iubirea nu are nevoie de zi specială pentru a fi sărbătorită, ea trebuie sărbătorită zilnic pentru că zilnic fiecare persoană are nevoie de demonstrații de iubire, fie că e printr-un zâmbet frumos de dimineață, un sărut fugitiv că nu te-ai spălat pe dinți încă sau o simplă floare, un simplu cadou că e o nouă zi din viața noastră... Orice ar fi și orice s-ar întâmpla în lumea asta care pare că e lipsită de speranță iubirea va fi singura care mereu va birui pentru ca forța care ne-o dă ea e ca un tanc care poate să treacă peste orice obstacol...
Când iubești cu adevărat înveți să ierți, să treci peste orgoliu și să accepți persoana de lângă tine cu defectele și calitățile pe care le are, dar nu trebuie să uiți că cel ce te iubește înapoi nu are dreptul să îți rupă în bucățele sufletul și când iubirea devine suferință e mai bine să renunți la ea...



P.S. love is probably all that matters in the world...

Merită?

Merită să dai șanse la cineva?
Mulți ar răspunde direct ”nu” la întrebarea asta, în schimb eu zic ”da!”. De ce da?
Pentru ca fiecare din noi ajungem la un moment dat în punctul în care ne-am dori una, în punctul în care am da orice pentru o oportunitate indiferent în ce domeniu...
Dar de câte ori poți da la o persoana șanse?
Eu una am oferit nenumărate șanse pentru cei care am considerat că merită, nu știu sincer dacă am procedat corect, dar așa a fost să fie; alții nici nu se gândesc să acorde o altă șansă cuiva chiar dacă poate merită...
Oricum chestia cu șansele e relativă...
Stau și mă gândesc că poate totul se întâmplă cu un scop și că există totuși o forță supremă care coordonează tot universul, dar asta e numai părerea mea...
În orice caz, toate lucrurile bune sau rele care ni se întâmplă noi le atragem prin subconștientul nostru, deci să nu vă mirați dacă vi se întâmplă ceva la care v-ați gândit mult... Am văzut un documentar interesant despre forța gândirii și sincer tind să cred că are dreptate pentru că de cele mai multe ori s-a adeverit... Eu una, dacă m-am gândit la ceva negativ sau pozitiv mai tot timpul mi s-a întâmplat... și atunci cum sa nu ii dau dreptate documentarului respectiv? De exemplu, în anul în care am dat la medicină nu m-am gândit nici o clipă că nu voi trece examenul de admitere și așa a și fost! Am promovat cu brio examenul și acum sunt studentă la medicină...
Când mi-am dorit un lucru foarte mult mai devreme sau mai târziu l-am avut!Acum nu pot spune că mereu va fi așa sau a fost așa, dar 90% din cazuri se adeveresc...
So! Ca să fie toate bune și frumoase cel puțin într-o oarecare măsură dacă nu 100% trebuie să gândim pozitiv, să dăm șanse (dar nu ca mine, că eu dau până nu mai rezist ;)) ), să iertăm, să oferim înțelegere și să fim oameni printre oameni, cum zicea un bun prieten de-al meu...

LIFE

Vineri mi-am dat seama ca viata e atat de scurta incat nu merita sa nu traiesti momentele la intensitate maxima!!
Nu degeaba sunt "Carpe diem!" si toate acele citate... E dificil sa traiesti, dar MERITA! Numai o viata avem si daca nu o traim pe asta atunci ce? Traim in viata de apoi? (daca exista asa ceva...)
Pana acum am ceva luni nu am stiut ce inseamna sa mergi pe conceptul fie ce o fi, am calculat fiecare miscare care o fac, fiecare lucru, dar din fericire am vazut ca pot sa fiu si altfel si sincer nu imi pare rau!
Am invatat ca in viata trebuie sa risti, sa incerci, sa gresesti... sa te ridici, sa zambesti si sa mergi inainte fara a privi inapoi!

Don`t know...

Nu stiu de ce am renuntat sa scriu pe blog...
Poate ca fost un an prea tumultos din toate punctele de vedere... poate pentru ca nu am avut inspiratie... poate ca...
Si poate, poate, poate....
Nu am nici o scuza si nici nu vreau sa ma scuz... ca nu am de ce... a fost pur si simplu o pauza luuuuuuuuunga...
Sper ca totusi de data asta nu voi mai renunta asa usor la el...

I`ll be back... ;))