marți, 23 aprilie 2013

Daca eram...



Dacă eram un anotimp ,aş fi fost toamna.
E anotimpul care scoate ce e mai bun din mine, cu soare, ploi si natura colorata.

Dacă eram o lună ,aş fi fost luna septembrie .

Dacă eram o zi a săptămânii , aş fi fost miercuri.
Mijlocul saptamanii este apogeul energiei mele.

Dacă eram o parte a zilei , aş fi fost un apus de soare cu multe culori calde.

Dacă eram un animal marin ,aş fi fost ...delfin.

Dacă eram un animal de uscat ,cu siguranţă aş fi fost un Fluture 
( e o insecta, dar nu as vrea sa fiu un animal)

Dacă eram o virtute ,aş fi fost iertarea.

Dacă aş fi fost o planeta ,aş fi fost Mercur.


Dacă eram un lichid ,aş fi ales să fiu suc de portocale rosii.


Dacă eram o piatră ,aş fi fost un smarald.

Dacă eram metal ,aş fi fost otel.

Dacă eram o pasăre ,aş fi fost un phoenix.

Dacă eram o plantă ,aş fi fost un trandafir.


Dacă eram un instrument ,aş fi fost o vioara Stradivarius


Dacă eram un sentiment ,aş fi fost iubire.


Dacă eram un sunet ,aş fi fost valurile marii.


Dacă eram un cântec aş fi fost:  Avril Lavigne - Keep Holding On



Dacă eram un film ,aş fi fost "Pe aripile vantului
"


Dacă aş fi fost un serial ,aş fi fost  Fetele Gilmore.


Dacă eram oraş ,aş fi fost Roma .

Dacă eram un gust aş fi fost dulce


Dacă eram o aromă ,aş fi fost levantica.

Dacă eram o culoare ,aş fi fost un rosu.


Dacă eram un material ,aş fi fost satin.


Dacă eram o parte a corpului ,aş fi fost creierul.

Dacă eram un drog ,aş fi fost tutun.


Dacă eram un accesoriu ,eram o verigheta.

Dacă eram o materie ,eram biologie.

Dacă eram un personaj din desene animate, as fi fost SHARON,din "Zambetul lui Sharon", sau CatWoman . .



Dacă eram o formă ,aş fi fos cerc.


Dacă eram un număr ,aş fi fost 3.

Dacă eram o maşină aş fi fost un Tigra.

Dacă eram o haină aş fi fost blugi.

Daca eram o carte, as fi fost "Enigma Otiliei" de G.Calinescu

Ideea e luata de pe blogul lui Iris, asa ca iti multumesc pe aceasta cale draga mea :*

La comentarii puteti scrie ce ati fi fost daca... asta in care nu aveti blog...  :p

luni, 22 aprilie 2013

Feminitate, frumusețe și naturalețe cu Anuschka


Demult, tare demult, într-o zi de toamnă s-a născut o fată pe nume Anuschka. Avea ochii mari și albaștrii ca marea, părul blond ca spicele de grâu și zâmbetul fermecător. Și când a crescut a rămas la fel, frumusețea ei era învăluită în mister, era naturală și simplă, dar în același timp era o fată specială. Specială pentru că, datorită creativității ei, a reușit să aducă culoare și zâmbete în viața multor femei prin crearea unor genți unice.
Povestea mea începe când Anuschka a născut și ea o fată căreia i-a pus numele de Rosabel.
Rosabel avea părul de culoarea morcovului, ochii verzi ca „iarba proaspăt ieșită” și buzele roșii ca sângele. Era atât de încântătoare încât pretutindeni unde mergea capta atenția tuturor. Rosabel era o fată bună, cu suflet încăpător și râs colorat, toată lumea o aprecia. Pasionată de natură, iubea florile și fluturii și obișnuia să își petreacă foarte mult timp în grădină. Acolo i-a venit ideea ca mama ei să creeze gențile punând splendoarea naturii într-o „arta purtabilă”.
Una dintre genți poartă numele ei: Rosabel și pot să vă spun că e extraordinar modul cum și-a pus amprenta în crearea ei. Geanta aceasta îmbină albastrul ca marea, galbenul spicelor de grâu, roșul intens și verdele ierbii proaspăt crescute pentru a scoate în evidență frumusețea unui trandafir însoțit de un fluture.
Poșeta aceasta a fost preferata Anuschkăi, deoarece arăta feminitatea, naturalețea și simplitatea lucrurilor importante.
Geanta Rosabel, a ajuns în cele din urmă la LittleButterfly, adică la mine :)  deocamdată numai pe blog, dar vă spun sincer că aș fi foarte încântată să o port și prin oraș deoarece sunt sigură că ar fi un accesoriu care ar ieși foarte frumos în evidență, deși stau să mă gândesc că genul acesta de geantă nu îl alegi tu, te alege ea... Așa că nu pot decât să sper că mă va alege într-o zi pentru că pur și simplu e perfectă pentru mine :)
geanta Rosabel



Mulțumesc lui Hapi pt că de la ea am aflat de cadoul de (i) lux.

marți, 16 aprilie 2013

Sail

Sail back to life
Sail back to live
Sail back to feel
Sail back to real...

Sail away from being sad
Sail away from being mad
Sail away from being lazy
Sail away from being crazy.

Just sail into the future...

Sail again to happyness
Sail far from darkness
Sail again to being free
Sail far from me...

I don`t want to sail trough life
I wanna feel alive
I don`t want sail without you
I wanna live beside you...






marți, 9 aprilie 2013

Cafeaua de dimineață....

E dimineață...
Îmi deschid alene ochii...Nu am chef iar....Mă trezesc somnoroasă... Iar am dormit puțin, dar cred că de puține ori m-am trezit și am zis: „Am dormit suficient, sunt odihnită!”.
Anyway, mă ridic și dau drumul la „expreso mășin” cum îi zic eu...
Hmmmmm.... Cafeaua.... Numai mirosul ei mă trezește și după ce o mai și beau sunt deja ca un freș de portocale.
Aroma ei, e ca un orgasm pentru papilele gustative, nu aș schimba-o cu nimic, poate doar cu un sărut cu
„shitty breath” cum zicea careva într-o zi :))
Serios acum?  Cui nu îi place sărutul ăla somnoros de dimineață cu respirația care miroase îngrozitor, dar are gustul dulce al iubirii??
Las deoparte astea! Mă întorc la cafea!
Cu laptopul în brațe în bucătărie caut muzică pe YouTube.
Cafeaua + muzica de dimineață=o zi mai bună!
Dau de o melodie pe care nu am mai ascultat-o demult, e despre cafea :))
Trebuie să îi mulțumesc unui bun prieten pentru că mi-a arătat-o, rar uitam să o ascult la cafea :p
Mai sunt și alte melodii pe care le asociez cu o cafea bună de dimineață, nu de alta, dar așa mă bine dispun: Văru Săndel : Nu dau la lopată tată, Sore & Mihai Ristea- Beautiful life, și cânt doi în unuuuuuuu de la Delia cu Bendeac sau Ecooooouuu de la Elena( nu pentru versuri cât pentru ritm) și zavalaidangaaaaaa și multe altele pe care nu le mai scriu.

P.S. Ascultați muzică când vă beți cafeaua? Ce fel de muzică?

luni, 8 aprilie 2013

Bărbatul ideal e acela care știe și mă face să mă simt fericită.

Nu vreau să filozofez prea mult pe tema asta...
În cele ce urmează sunt scrise părerile a patru  fete despre cum ar trebui să fie și să se comporte bărbatul ideal....
D. spune: Fizic să fie mai înalt decât mine, nu prea bine făcut ca să nu mă strivească, să aibă ochi luminați și să nu fie pletos! .... Și din punct de vedere al personalității...să fie iubitor, glumeț și familist, capabil să mă transforme din prințesa lui în regina lui, și ulterior în regina copiilor noștri.

Hmmm. Un om bun , sufletist cu care sa impart si bune si rele, care sa ma inteleaga si pe care sa il inteleg. Sa ne completam dar nu perfect fiecare sa aiba dinamismul lui care sa aduca un plus relatiei pentru ca daca am fi indentici din punctul de vedere al personalitatii atunci ar interveni plictiseala. Sa impartim aceleasi viziuni asupra lumii si acelasi set de valori si principii. Sa stie sa vina cu o vorba buna atunci cand e nevoie si sa aiba desigur o doza de romantism dar nu zaharos. Din punct de vedere fizic - am observat ca am o tendinta spre tipii mai inalti si bruneti sau sateni. In rest nu prea conteaza ce ochii are sau altceva. A si sa nu fie plin de muschi ca nu agreez deloc asa ceva. Desigur sa fie capabil sa poarte o discutie pe subiecte variate si sa aiba un simt al umorului cel putin la fel de mare ca al meu ” sunt cuvintele A.M.

Iar R. zice așa: „ Pt mine barbatul ideal trebuie sa fie mai înalt decât mine, sa aibă grija de el si corpul lui, inteligent si cu idei clare despre viitorul lui. Un simt al umorului accentuat, putin romatic, tandru, dar in acelasi timp bad boy. Sa imi acorde libertate si sa inteleaga că uneori vorbesc inainte sa gândesc.

K.  este de părere că bărbatul ideal pentru ea e: „ Înalt, brunet, ochi căprui deschis sau negrii. Niciodată ochi verzi că sunt mult prea geloasă ca să îmi facă cineva concurență :)), să fie creolin cu buze pline, cărnoase, cu zâmbet foarte larg și voce puternică. Să aibă spate mare, ca să fiu sigură că nu ma scapă când îi sar în gât, solid ( nu îmi plac schilozii ca mulajul de oase) și neapărat să aibă paranteze(la picioare mă refer). Ca și personalitate să fie responsabil când trebuie, dar să știe să fie și copil, glumeț, dar nu miștocar, sincer, iubitor, drăgăstos, respectuos. Ca și punct forte ar fi partea de comunicare dintre noi, pentru că de aici pornește totul. Cam astea plus încă câteva care ar veni pe parcurs.”

Cum eu nu ma pot abține de la comentat sau de la scris, trebuie să îmi exprim și eu părerea despre idealul meu de bărbat.
Deci, bărbatul ideal pentru mine e acel tip care știe să se îngrijească, nu zic să facă duș de 5 ori pe zi, dar nici 1 dată pe lună :)), pune preț pe aspect, dar nu în modul exagerat (genul întinsul părului cu placa) și cel mai important, are grijă de dinții lui (am eu o manie cu dantura...). Nu am un gen de bărbat anume ca și aspect fizic, deși nu prea mă atrag blonzii trebuie să recunosc. Slăbiciunea mea e pentru băieții bruneți, dacă au și ochi căprui, deja vorbim de la un alt nivel. Nu prea mă interesează statura, dar nici 2 metri să nu aibă și nici 1 metru ca să îi scuip eu în cap și să nu fie obez sau prea slab, cred că unul bine făcut mă lasă moale din prima ;) 
Ca și atitudine/personalitate trebuie să aibă ambiție să facă din vise realitate, să fie puternic ca un leu și totodată tandru ca un motan. Să poată să își recunoască greșeala, să știe să ceară iertare când trebuie, să fie un tată bun, să îmi ofere siguranță, să știe să asculte și să dea sfaturi, să aprecieze iubirea ce o am pentru el. Altruist, generos, calm, corect, sincer, blând sunt cu siguranță atuuri.
Să fiu sinceră, bărbatul ideal e acela care știe și mă face să mă simt fericită.

Ce reprezintă pentru voi persoana ideală? Credeți în existența bărbatului/femeii ideale?

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Incertitudine, gânduri și sentimente...

M-aș întoarce la ce a fost într-o clipa și nu mă întreba de ce. Poate că sentimentele mele sunt mai puternice decât orice încercare. Ai fost raza mea de soare într-o furtună mare. Nu ai cum să înțelegi ceea ce nu vrei să înțelegi.
 Am trecut prin ploi, furtună și uragane și iubirea noastră a fost ca o umbrelă.
Poate nu m-ai cunoscut suficient încât să crezi în mine și nu în alții...
Mai ți minte când vorbeam cu orele fără să ne spunem nimic?
Mi-e dor să mă strângi în brațe și să simt că nimeni și nimic nu îmi poate face rău...
Eram 2... plus încă mulți pe lângă noi, păcat că nu am știut să punem limita la 2...
Am avut încredere în tine și în noi, dar timpul mi-a demonstrat că totul dădea cu + când trebuia să fie egal rezultatul...
Nu mai contează acum ce a fost, contează ce este... sau poate ce va fi...
Noi 2 nu cred că va mai fi...
Au fost prea multe ca să mai fie... Scânteia s-a pierdut pe undeva ca și cum vântul a dus-o departe... Și poate așa e mai bine... Poate nici nu ne trebuia mai mult timp împreună... Poate a fost suficient... Deși inima mea îmi spune altceva....
Atâtea întrebări fără răspuns și atâta incertitudine mi-a fost deajuns...
E finalul și noi am recunoscut asta deja de mult... Tu ai viața ta, eu pe a mea... Și totuși de ce mi atât de greu???
Mi-e dor de tine iubire....

P.S. Voi ați simțit pe pielea vostră astfel de sentimente?

XOXO,
Littlebutterfly

vineri, 5 aprilie 2013

yaaaaaaay! 5000

Am ajuns la 5000.
Un pas mic, dar pentru mine foarte mare.
Poate peste ani voi ajunge să am măcar 1/4 din atâta :p
Totuși sunt foarte încântată de număr :)

Nu îmi trebuie...


Nu îmi trebuie multe să fiu fericită. Am zile în care razele soarelui mă fac să zâmbesc fără să am motiv. O simplă floare primită cu iubire îmi aduce mai multă bucurie decât un buchet de flori luat din obligație.
Nu îmi trebuie mare lucru de la prieteni. Înțelegere și să îmi fie alături fără să mă critice parcă îmi ajung.
Nu îmi trebuie mult nici să mă îmbăt :))) 2 pahare și deja zâmbesc ( prietenii mă știu ).
Nu îmi trebuie mult timp nici să mă pregătesc pentru ieșit în oraș; uneori o oră mi deajuns ( cu tot cu duș :)) ).
Nu îmi trebuie mult să mă enervez. Uneori explodez ca o bombă și dau drumul la tremurat mai ceva ca un vibrator :)))
Nu îmi trebuie mult să plâng. Îs foarte emotivă. Am momente în care și un simplu gest mă poate face să vărs lacrimi.
Nu îmi trebuie mult să mă îndrăgostesc de o persoană. Sunt genul de om care se atașează foarte repede și se detașează foarte greu.
Nu îmi trebuie mult să am încredere în oameni. Merg pe principiul: „în orice om rău poți găsi și ceva bun”.
Nu îmi trebuie mult nici să renunț la „prietenii”. Uneori îți dai seama că indiferent ce ai face prietenia aia nu își are rostul.
 Nu îmi trebuie să fiu înconjurată de oameni falși, e o pierdere de timp. Oricum pierd foarte mult timp cu chestii inutile, de ce să îl pierd și cu oameni care nu merită?
Nu îmi trebuie multe pentru a mă bucura de viață. M-a învățat de mică ca "esențele tari se găsesc în sticle mici", de aia cred că am rămas minionă (Glumesc).
Nu îmi trebuie un bărbat lângă mine pentru a îmi trăi viața, dar e mult mai frumoasă viața în 2...
Nu trebuie să îmi amintească cei din jur că sunt puternică, obstacolele pe care le depășesc îmi dovedesc mereu asta.
Nu îmi trebuie mila unora, sunt oameni mai bătuți de soartă decât mine.
Nu îmi trebuie recunoștință de la cei pe care i-am ajutat vreodată, dar ar fi frumos sa nu mă critice unii din ei...
Nu trebuie ca unii să fie invidioși pe mine, chiar nu sunt extraordinar de specială.
Nu îmi trebuie nimic din ce au alții, eu sunt eu și uitându-mă în trecut, sincer îmi place unde am ajuns!
Nu îmi trebuie mai mult decât am....
(cel puțin deocamdată).

P.S. Nu îmi trebuie motive să scriu pe blog pentru a citi lumea ce cred, o fac pentru ca vreau.