Printre ganduri si ganduri...

Am transformat deșerturi în oaze, am tăiat păduri, am construit clădiri in diferite lungimi și mărimi și ne-am  simțit satisfacuți... am scurtat drumul prin lume cu avioanele, dar am lungit calea la sufletul unul altuia prin mândrie...am cumpărat și am cumpărat și nu ne putem opri din a cumpăra, am dat donații la săraci pt ca nu le mai puteam suporta plânsul și credem ca cu asta ne-am plătit datoriile... dar defapt ne mințim pe noi înșine...

mergem cu capul plecat din rușine, de teamă să nu ne vadă cineva "păcatele" și temerile... dăm vina pe alții în loc sa recunoaștem că am greșit...

Ne-am permis sa cumpăram și am cumparat... am cheltuit averi, dar nu am cheltuit timp pt noi...

Am mers la Roma, Milano, Madrid, Berlin, dar nu am știut să mergem prin inimile semenilor noștrii...

Mergem la cele mai scumpe cafenele, cluburi și pub-uri și ne mândrim cu asta...dar nu știm să dam cele mai scumpe sentimente...

Credem că bani ne dau cea mai mare putere, că putem muta și munți din loc cu ei, dar oare banii ne dau puterea de a cumpăra cele mai puternice sentimente?

Suntem atat de ocupați să fim fericiți cu toate astea, ca nici nu ne dam seama când trece timpul...

Am devenit indivizi lipsiți de suflet, cu trupuri fierbinți, dar cu case reci și goale... ca sa umplem golul din ele, ne-am cumpărat mașini luxoase și lucruri de firma, ne-am ridicat palate ...

Muncim și muncim, învațăm și iar învățăm, dar nu pierdem vreme cu ce e mai important... Luptam să avem avere și averea care ne-o da îmbrățișarea persoanei iubite o dam la o parte ca pe o carpa...

Vorbim urât, criticăm, ignorăm cele mai frumoase trăiri... și uităm să iubim...  fugim de necunoscut și de incertitudine și ne limităm ca animalele captive într-o cușcă...

ar trebui să ne deschidem ochii și să nu dam ce ii "bun" la o parte.. acum, pana când nu va fi prea târziu pt noi...